GINSENGUL-RADACINA VIETII

Ginseng (Panax Ginseng) este o planta originara din China si este cultivata pe scara larga in Asia, nu doar in tara de origine, ci si in Coreea, Japonia si Rusia.
Descriere si parti folosite
Radacinile de ginseng se bucura, de mai bine de 2000 de ani, de o reputatie iesita din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pana si in denumirea latina a plantei (,,panax" mseamna medicament universal). Pornind probabil de la forma radacinilor de ginseng care sugereaza forma corpului uman cu mainile si picioarele de o parte si de alta a trunchiului, s-a raspandit credinta populara ca aceste radacini ar fi bune la tratarea bolilor oricarui organ al corpului omenesc. Faima ginseng-ului s-a extins in ultimele decenii aproape peste tot in lumea occidentala.
Pe langa specia asiatica sunt cunoscute o serie intreaga de specii inrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) si ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul Siberian, (Eleutherococcus senticosus) nu apartine genului Panax si nu contine substantele active specifice acestuia.
Pentru a ajunge la maturitate radacinile de ginseng au nevoie in medie de cca 5 ani, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care preparatele fitoterapeutice din ginseng sunt destul de costisitoare. Radacinile se altereaza repede necesitand aplicarea unor proceduri de stabilizare, cum ar fi tratarea cu un curent de vapori de apa. Asa-numitul ginseng alb se obtine prin uscare simpla, pe cand ginseng-ul rosu se obfine prin uscare dupa o prealabila tratare cu aburi.
Substante active
Cele mai importante substante active din radacinile de ginseng sunt ginsenozidele, mai mult de 25 la numar, din grupa saponozi-delor triterpenice. Continutul in ginsenozide variaza foarte mult de la un preparat la altul. In general, produsele comerciale sunt standardizate si au o concentrate de ginsenozide mtre 4-7%. In afara de ginsenozide s-au mai pus in evidenta glicozide (ginse-nina), beta-sitosterol, vitamine din grupul B, mucilagii, rezine etc.
Actiune, proprietati
Proprietatile ginseng-ului au fost studiate mai ales in Coreea,
China, Rusia, tari in care prin traditie cultivarea si folosirea ca
remediu a plantei este foarte raspandita. Pe de o parte, cercetatorii
au aratat ca unele ginsenozide au proprietati sedative, anticonvul-
sivante, analgezice si antipsihotice. Pe de alta parte, alte ginsenozide
au fost evidentiate ca avand proprietati stimulante asupra sistemului
nervos. Pornind de la observatia ca preparatele de ginseng contin
principii active cu actiune opusa, cercetatorii rusi considers ca gin
seng-ul are proprietati adaptogene, adica ajuta organismul sa se
adapteze, sa-si recastige echilibrul, in functie de situatiile la care
este expus.
Exista si studii care remarca existenta unor proprietati antiin-flamatoare, antiulceroase, hipotensive si de stimulare a imunitatii.
Ginseng-ul se bucura din ce in ce mai mult de atentia cercetato-rilor, datorita efectelor anticancerigene promitatoare. Studii foarte recente, efectuate de cercetatorii coreeni sugereaza ca administrarea ginseng-ului poate sa reduca riscul de boli canceroase cu pana la 85%. Ginseng-ul pare sa ofere un grad de protectie fata de cancerul ovarian, cancerul de laringe, de esofag, de stomac si fata de cancerul pancreatic.
De asemenea, ginseng-ul pare sa aiba efecte benefice asupra metabolismului glucidelor in cazul persoanelor cu diabet de tip II, la care administrarea de ginseng a dus la scaderea cu 20% a nivelului glucozei din sange la testul de hiperglicemie provocata.
Indicatii terapeutice si profilactice
Pe baza traditiei medicinei orientale, ginseng-ul a fost si este utilizat ca tonic general si psihic, pentru prevenirea urmarilor stresului prelungit, in caz de oboseala psihica si oboseala fizica, pentru combaterea surmenajului, in starile depresive, mai ales la varstnici, in starile de anxietate, in tulburarile de memorie, in nevroze, in stari de malnutritie si convalescenta, in starile de debilitate. Datorita efectelor reglatoare asupra metabolismului glucidelor este folosit si ca adjuvant in tratamentul diabetului zaharat.

Ginseng-ul in sine pare sa fie o planta medicinala lipsita de toxicitate, eel putin atunci cand nu se depasesc dozele obisnuite. Preparatele de ginseng nu se administreaza concomitent cu alte medicamente stimulante, nici cu bauturi sau deserturi care confin cafeina. Datorita faptului ca nu exista studii cu privire la siguranta administrarii la gravide, este recomandata evitarea ginseng-ului in perioada de sarcina si alaptare. Ginseng-ul se administreaza cu prudenta la bolnavii hipertensivi. Alte posibile interactiuni nefavorabile au fost mentionate in ce priveste: digoxina, estrogenii, corticosteroizii, inhibitorii de monoaminoxidaza, warfarina, heparina, aspirina.

Ginsengul cultivat poate fi ginseng roșu sau ginseng alb. În ambele cazuri, ginsengul este crescut pe o perioadă de 6 ani înainte de a i se recolta rădăcinile. Diferența dintre cele două tipuri de ginseng constă în modul de procesare a rădăcinilor. Pentru obținerea ginsengului alb, rădăcina este cojită și uscată la soare. Pentru a obține ginseng de culoare roșie, se fierbe rădăcina necojită, care ia o culoare maron-roșiatică, fiind apoi uscată.